Mulți se-adună-n colective soarta țării s-o ursească

Dar puțini mai au pe buze vorba dulce românească.

Gasul lor e plin de fiere și de multă clevetire

Și-n sălbatica gândire ne îndeamnă la unire

La unire către ură, căci prin ură strâng norodul

Și-l conduc cu mic cu mare să înalțe eșafodul.

Să își urască frate, soră și pe cel ce neam îi este

Iar pe ei să îi privească ca din lumile celeste.

Vezi figuri de propagandă, de sloganuri tot mai seci,

Azi se cred deja eroi cete, cete de zevzeci.

Din culisele științei dau citate, vorbe rare,

Dar în spate abia mai țin frâul inimii avare. 

Vai de noi și vai de lume de-om rămâne doar cu ei,

C-om ajunge să cerșim milă de la Cer și Zei

Ne-om ruga și zi și noapte sfinți să aducă vindecare,

Să ne dea speranța care a murit în fiecare.