Lasat-am tot gândul sa-mi cânte temeiul 

Și slove s-au scurs ca toate s-adune, 

Versul cel dulce al limbii române.

Și tâmpla am pus pe-o veche psaltire 

Să-mi deapăn prin minte o vie amintire. 

O școală, un dascăl și un cor ce răsună, 

Prin cantec de doină, în limba română.

Și doru de casă părea să m-aprindă

Priveam din odaie cum zace sub tindă,

O carte-nvechită și scrisă de mână, 

Numită: Cetire la limba romană 

Rugând duhul cărții ca ochii să-mi lase 

Să caute versul baladei strabune,

Tezaur de preț al limbii române.

---

Simțit-am prin suflet, un fel de sfială,

Purtam amintirea din vechea mea școală

Elevi în ținută cântând împreună: 

Ești glasul meu, tu limbă română

Frumoasa mea țară, îți port o credință, 

Cinstesc limba ta cu bună știință.

Și dacă, vreodată, un nor se adună, 

Mi-e ruga spre Domnul în limba română!