Un ocean de stele din cer s-a prăbușit, 

 Tu ai privit la el tăcut și neclintit. 

 Gândind nepăsător la cei ce-or să se nască,  

 N-ai vrut să sprijini bolta cea sfântă și cerească.

  

 Ai socotit că-n lume ești doar un voiajor, 

 Că n-ai primit menirea de înger protector.  

 Acum, iată pământul! Mai plin ca niciodată

 De multă nepăsare și-o lume degradată. 

  

 Regretul?! E nimic. E doar zădărnicie. 

 Și-oricum nu-ți păsa ție, ce-a fost și-o să mai fie.

 Tu vezi doar drumul tău, ești orb pentru mai mult 

 Aceiași ca și tine, din cer s-au stins demult!