Târzia toamnă

Înaripate sute, spre sud, pe înserat,

Încolonate-n stoluri cu toate au plecat.

Nici fluturi și nici gâze nu vezi acum să zboare,

Căci frigul nu le lasă să dea din aripioare.

Potop de musculițe se agită zgribulite,

Sub pătură de humus și frunze ruginite

Și-n scorburi adâncite, lispite de lumină,

Și-au pregătit bursucii o mică vizuină.

Pe dealuri, spre pădurea de fag și de gorun,

Se-ndreaptă către grotă, agale, ursul brun.

Prin tufele uscate de toamnă dezgolite,

Vezi iepurașii triști cu cozile zburlite.

De acum, e tot mai umed, mai mohorât și rece,

Tot locul unde toamna o vreme își petrece.

Apoi, de trece dânsa, natura se preschimbă

Și alb devine totul când norii încep să ningă.