Iustitia Forte
26 iul, 2018
Iată! Vine o fecioară cu-al ei chip precum o
zână,
Cu un văl legat la ochi și cu-o sabie într-o mână.
Glasul ei rasună aspru, chiar și-n vidul nepătruns
Cercetând întreg pâmântul cere lumii un răspuns:
-Cine a gândit să strice ordinea dată de lege,
De la ochi, vălul zeiței îndrăznind să îl dezlege?
-Cine a sperat nebun c-ar putea pierii dreptatea,
Dezvelind ochii zeiței, vătămându-i demnitatea?
Cu un văl legat la ochi și cu-o sabie într-o mână.
Glasul ei rasună aspru, chiar și-n vidul nepătruns
Cercetând întreg pâmântul cere lumii un răspuns:
-Cine a gândit să strice ordinea dată de lege,
De la ochi, vălul zeiței îndrăznind să îl dezlege?
-Cine a sperat nebun c-ar putea pierii dreptatea,
Dezvelind ochii zeiței, vătămându-i demnitatea?
Glasul Strabun
15 iun, 2018
Astăzi, istoria ne-nvaţă că-n luptă au căzut
eroi,
Că s-au jerfit cu
demnitate de-atuncea pentru noi.
Şi azi se mai aude
glasul copiilor îndureraţi
Ca un ecou, a lor
mâhnire, răsună prin Carpaţi.
Dar nu degeaba plânge
marea în valul de durere,
Că au murit eroi se ştie
şi cerul tot mai cere.
Şi cer strămoşii onoarea
lor, strivită azi de noi.
O cer prin ordin
sacerdot s-o aducem înapoi.
Vuieşte vie conştiinţa,
a unui neam erou,
Că nu a dispărut
credinţa de a-l reînvia din nou
N-a dispărut nici
simţământul de dragoste de ţară,
Când unii ne şoptesc
adesea că pâinea-i prea amară.
Un foşnet că de taină în
codrii se adună,
Când picură pământul o
lacrimă bătrână
A celui ultim dac, ce
ţara şi-a aflat,
Strivită sub călcâiul
străinului bogat.
-Priviţi voi, oameni
drepţi, pământul iar ne ceartă!
Că am lăsat duşmanul, un
neam ca să-l despartă.
Că am uitat ce-i bine,
iar răul cere slavă,
Şi zilnic ne îmbie cu-o
cupă de otravă.
Voi cereţi în tăcere,
nevoile de-o viaţă.
Ei cer doar viaţa
voastră, lipsită de speranţă
Deși-s puţini la număr,
puterea lor e mare,
Şi vă urzeşte ura din
munte pân' la mare.