Iustitia Forte
iulie 26, 2018 at 1:06
Iată! Vine o fecioară cu-al ei chip precum o zână,
Cu un văl legat la ochi și cu-o sabie într-o mână.
Glasul ei rasună aspru, chiar și-n vidul nepătruns
Cercetând întreg pâmântul cere lumii un răspuns:
-Cine a gândit să strice ordinea dată de lege,
De la ochi, vălul zeiței îndrăznind să îl dezlege?
-Cine a sperat nebun c-ar putea pierii dreptatea,
Dezvelind ochii zeiței, vătămându-i demnitatea?
Cu un văl legat la ochi și cu-o sabie într-o mână.
Glasul ei rasună aspru, chiar și-n vidul nepătruns
Cercetând întreg pâmântul cere lumii un răspuns:
-Cine a gândit să strice ordinea dată de lege,
De la ochi, vălul zeiței îndrăznind să îl dezlege?
-Cine a sperat nebun c-ar putea pierii dreptatea,
Dezvelind ochii zeiței, vătămându-i demnitatea?
Minte lipsă, suflet gol s-a apropiat de sacru
Pregătit să toarne-n cupe vinul viciului cel acru!
Ca vaporii de-ntuneric să ajungă pân la zei
Şi apoi, precum zevzecii să se lupte între ei!
Însă, spațiul fără margini, fără timp și început
Va cuprinde-n în el cu totul, pe acel suflet decăzut.
Și cum toate au un mers, înălțare și cădere
Veți vedea strivit infamul sub a zeilor putere!
Monc Beati