Când mintea îi este acoperită, orice femeie își pierde strălucirea.

(...) Mă întreb, câte femei ale vremurilor noastre, ce poartă batic, basma sau ceva asemănător, vor să păstreze și să transmită mai departe tradiția strămoșească a broboadei și câte iluzia schimbării într-o femeie plăcută Domnului, ca act al smereniei? 
Cercetarea mă îndeamnă să mă opresc la cele ce nădăjduiesc să placă Domnului, urmând fireasca întrebare:
-Cărui Domn să placă?  Să fie oare toate pe placul aceluiași Domn? 
Cele mai multe scrieri, sau mai bine zis cele mai multe scrieri promovate, contrazic ideea că femeia ar putea fi plăcută vreunui Domn câtă vreme potrivit unor credințe Cerul este plin cu bărbați. 
Așadar, străduința acestor femei de a cuceri Cerurile rămâne zadarnică. Și totuși, la ce speră?
În mod cert trebuie să fie vorba de un alt Domn și nu de Creatorul lor, fiindcă acesta din urmă nu le-ar fi acoperit capul cu mătăsosul păr dacă i-ar fi părut mai potrivită o bucată de pânză.
Socotesc, că trebuie să distingem între baticul ce acoperă numai capul și cel ce acoperă și mintea.
Drept urmare, credința este temelia minții, dar acolo unde nu este minte despre ce credință mai poate fi vorba?
(...)